"The truth is out there"

28.12.2004

- Mergi?
- Da mă, intru şi eu.
- Şi eu.
- Hai frate, ce pula mea te gândeşti atât, mergi sau nu?
- Aaa, scuze, mă gândeam aiurea, da, merg!
- Decartaţi!
- Dă-mi două!
- Toate.
- Toate şi eu.

Când îşi dă cărţi tace, nu spune nimic uitându-se cu coada ochiului să vadă daca ne dăm seama.

- Vorbeşte coaie, câte schimbi, nu-ţi da aşa pe tăcute, când mi-o veni randu’ să fac cartea la fel îmi dau şi eu să vedem dacă iţi convine! Ce pula mea!
- Hoo fă, gata! Ce iei asa foc, doua am schimbat, na, eşti mulţumit?
- Nu fi mai cretin decât eşti de obicei, ştii că pentru asta ar trebui să-ţi luăm tot ce ai şi să te trimitem acasă, asta e căcănărie şi dacă mai faci aşa o dată se lasă urât…
- Jucăm sau nu? Vă certaţi, aşa ca proştii, parcă jucaţi pe neveste. (râde)

Noaptea de poker începuse prost, nu mai e ca altădată când se lasa cu bautură, muzică şi caterincă până dimineaţa, acum atmosfera e încordată, de cele mai multe ori nici nu mai intru în joc.

Poate şi pentru ca lipsesc anumiţi oameni. Nu ştiu. Nu sunt un catalizator, n-am chef să las de la mine, să-mi pierd noaptea aiurea încercând sa aplanez conflictele dintre ei.

Ba din contră, circu' care stă să-nceapă poate mă scoate din monotonia asta cretină în care mă bagă toceala din sesiune.

- Cine a câştigat data trecută, că n-am fost?
- Pantzeru’, cine altcineva!? A mâncat căcat când a fost mic, s-a scăldat în el şi şi-a păstrat şi rezerve pentru când s-o face mare, adica pentru acum, în caz că i se strică vreodată tenu'.
- Marş mă! Ce legatură are bulanu' meu cu faptu' că habar n-aveţi să jucaţi?
- E şi vreo mare artă să joci stupizenia asta de joc! Fute-m-aş în el că m-am jurat să nu mai joc!

- Vezi că eşti prost! Pokeru’ nu e artă fraiere, e ştiinţa! E şah!
- Taci şi joacă, că-ţi scoate tata bulanu' pă nas în noaptea asta!
- Joc, să vorbească cine a deschis că n-am deschis eu.
- Eu am deschis. Cip.
- (râde)Umbli cu vrajeală d-asta, distrus eşti să-nnebunesc! Cer eu două!
- Două ale tale cu una a mea.
- M-am aruncat.
- Două ale lui, plus una a ta, plus încă două ale mele.
- Două.
- Poftim două cu sec. Ia să vedem?
- Beton.
- Esti bun!

- Le-ai luat! Cu ce zice ăsta "cip" să dea dracii-n mine, unde ai învăţat coaie să joci, pă net? (râde)
- Ce contează mă unde am învăţat?! Ţi-am luat banii? Eşti prost.
- Proastă e mă-ta mă, că dacă te cipuia şi Pogo, te cipuiam şi eu, te pişai în "betonu'" tău!
- "Dacă" e o vorbă inventată de oameni ca tine să-şi acopere postia, să ştii de la mine şi "dacă" nu înţelegi, nu te exprima acu’, ţine minte şi gândeşte-te acasă. Şi mai uşor cu "proastă-i mă-ta" că nu toţi am crescut în cartier.
- Ce ai frate în seara asta, parcă nu eşti tu, nu poate omu' să mai zică nimic că imediat sări la beregata lui. Las-o-n puii mei de treabă că am venit aici să mă distrez nu să vă ascult pă voi cum vă scoateţi ochii pentru câteva sute de mii. Da-mi, te rog, sticla aia de apă din spatele tău.

- Ţine mă! Ce e, nu mai intră?

- Ba intră, mai încet da intră, eu v-am zis şi data trecută să nu mai luăm din Manor ca soto e marfă contrafacută, degeaba ziceţi voi...
- N-a zis nimeni că e ceva original în manor mă, am zis doar ca nu e un criteriu de diferentiere dopu’ de la stică.
- Ba-ţi zic eu ca e. Uită-te şi tu, de exemplu asta, câte sticle de Ballentines ai vazut tu fără strecurătoare d-aia din plastic alb înăuntru, în capu' sticlei?
- N-am studiat mă problema, dar într-o vreme şi Kreskova avea strecurătoare d-aia de zici tu şi ce, asta o făcea mai bună, mai originală?

Timpu' trece. Toată povestea cu pokeru’ e un déjà vu. Se desface şi a doua sticlă de whisky, moment în care Pantzeru nu mai bea pentru că trebuie să ne ducă acasă şi nu se urcă la volan dacă nu vede butonu' de la lift pe care e trecută litera "P". În concluzie, spre dimineaţă după ce s-au mai cumpărat câteva beri de jos, din banii imprumutaţi de la Pantzeru pentru că între timp se strâng ca prin minune la el, ne duce frumos acasă, unde, în cazul meu, uneori am noroc şi sun la uşa mea, iar când sunt extrem de norocos nu trebuie să adorm cu fruntea pe sonerie şi mi se deschide. Cea mai buna scuză e întotdeauna adevărul. Adevaru' e dincolo de noi.

[+/-] afişează/închide