Conversaţie cu Ţacă


17.12.2005
- Sunt ciudat?
- Nu eşti, de ce? Crezi că eşti?
- Mă gândeam...
- Nu eşti ciudat deloc, eşti o persoana şarmantă, captezi atenţia oamenilor din jurul tău imediat.
- Haha, mersi, îmi spui asta doar aşa, ca să mă simt bine...
- Pff, toţi suntem ciudaţi dacă asta vroiai să auzi.
- Unii, apropiaţi chiar, îmi zic că sunt nebun.
- Hehe, cine nu e nebun în lumea asta?
- Nu mă, nu mă înţelege greşit.
- !?
- Iţi aminteşti naşu' ăla de pe tren? Când ne întorceam din Vama Veche astă vară?
- Parcă, vag, ce e cu el?
- Făcea p-al dracu’ să ne mute-n ultimu’ vagon, nu era mulţumit de banii care se strânseseră, vroia mai mult. Luca negociase cu el.
- Ahh da, îmi amintesc!
- Ehh, ştii ca eu i-am zis că nu mă mişc d-acolo şi că nu îi dau nici un leu?
- Partea asta n-o ştiu, tu erai în compartiment eu fumam pe hol, ştiu doar că ai făcut circ.
- Mă rog, a început să ţipe că mă dă jos la prima şi că va fi vai de curu’ meu, că voi plăti o amendă uriaşă şi alte căcaturi de genu’ ăsta.
- Hehe.
- Am stat tot timpu’ jos cât el se raţoia la mine. Când a terminat de făcut prima serie de spume i-am răspuns că de abia aştept să coborâm la prima. A rămas mut pentru câteva secunde, a început să facă spume iar. Tipu’ era mortal, râdeam tot timpu’.
- Bine mă, ştiu povestea, care e legătura cu faptu’ că eşti sau nu nebun?
- Ai răbdare. El o tot ţinea cu datu’ jos iar eu râdeam şi-i ziceam că va fi o aventură mişto şi că mor de nerăbdare să o trăiesc. Că viaţa mea de zi cu zi e îngrozitor de monotonă şi că faza asta e binevenită. Că 2 – 3 milioane, cât estimam eu că poate fi amenda, sunt un preţ mic pentru distracţia de care urma să am parte, că de când eram copil îmi doream să fac şi eu o reclamaţie la politie şi că acum mi se oferea posibilitatea.
- Hehe, da mă mi-amintesc, ce cretin eşti!
- Bou’ ăla ramasese mut din nou, "Ce reclamatie!?" iar spume, când a auzit că urma să îl reclam că a luat şpagă pe tren, a început să urle să mă ridic în picioare din moment ce nu am bilet. Am comvenit să mă ridic doar când ajungem în staţie sau dacă o persoană care are bilet îmi cere locu’. Maniacu’ a adus unu’ de pe hol cu bilet şi m-a ridicat. Bătrânu’ a fost criminal, s-a ridicat şi mi-a dat locu’ lui când a văzut că mă ridicase ăsta.
- Hahaha, ce Bătrânu’ avea bilet!?
- Bineînţeles că nu da’ gestu’ contează, eram iar aşezat şi naşu’ în picioare în faţa mea, vânăt deja de spume.
- Nu ştiu unde vrei să ajungi cu povestea asta pe care, oricum, în mare, o ştiam.
- Fii atent! Toata faza se termină cam aşa: Celălalt naş, ştii că umblă câte doi, care nu spusese o vorba doar stătuse în uşă tot timpu ăsta, îl bate pe primu’ pe umar şi-i zice pe un ton supercalm date fiind circumstanţele: "Hai mă să mergem, ce vrei să faci? N-ai ce să-i faci. Nu vezi cum râde? E nebun." S-au uitat ciudat, amândoi la mine câteva secunde şi au plecat fără sa-mi mai zica o vorbă.
- Hehe, nu ştiam ca aşa s-a terminat povestea aia, credeam că le-aţi m-ai dat bani.
- Ai înţeles mă ceva din tot ce-ţi zic eu aici sau...
- Ce pula mea vrei mă sa înţeleg? Că eşti nebun!?
- "Nu vezi cum rade? E nebun."
- !?
- Nu e primu’ om care îmi zice că am un râs sau, mă rog, în alte cazuri, gesturi de om nebun.
- Eşti nebun, du-te-n pula mea!
- :(
- Tu faci mişto de mine?



[+/-] afişează/închide

0 comentarii: