Ăla e!

20.02.2006

- Ce faci domn'le, mai trăieşti?
- Eu da, de ce nu? Voi? Aşa mare şi grasă dar trăiesc.
- Hehe.
- AZI MI-AM FĂCUT HIV-UL! Pam bam bim bam!

De fiecare dată când mă loveşte câte-o răceală ori vreo alergie, ceva, un gând de-ngrijorare, ca o umbră, începe să mă sâcâie. Dacă, Doamne fereşte, sunt fericitu' câştigător al loteriei imunodeficienţei umane!? Ce să fac eu cu ea? Neam de neamu' meu n-a avut aşa ceva, mi se pare de prost gust să-ncep tocmai eu. Pe lângă asta, imaginea unei morţi în chinuri cumplite, care-ţi ciocăne la uşă nu-i, să zicem, fantezia mea preferată.
- În cât timp afli?
- Joi.
- Baftă!
- Să fie! Mi-e cam frică.
- Dacă e să n-ai noroc, ce faci?

Ce faci dacă afli, chiar dacă întreaga ta fiinţă refuză să conceapă măcar, varianta asta ca fiind posibilă, că totuşi este. Că tocmai ţi se întâmplă, ŢIE, acum.
Ce faci?
Protocolul medical în cazul unui rezultat pozitiv al analizelor îi obligă la un al doilea test, mai complex. Numai dacă acest al doilea test confirmă prezenţa HIV-ului în sângele tău au voie să îţi declare diagnosticul de certitudine, adică că* eşti infestat.

- Mult sex, cu multă lume!(..) Ce glumă! Cheltuiesc tot ce am, mă destrăbălez şi apoi iau o supradoză. Simplu. Dar după ce aflu de unde o am. Să mă răzbun. CRUNT!
- Păi crezi că eşti în stare să-ţi aduci aminte?
- Dar tu ce faci?
- Eu numa' ce-am terminat sesiunea. Am ieşit cu 3/4 luate, într-al 4-lea nu m-a primit. Să-l fut în gât de comunist!

Cea mai de căcat sesiune prin care am trecut până acum. Profesorii, amfiteatrele, colegii sunt dintr-un scenariu de Kafka. Curvele şi cretinii devin, peste noapte, studenţi eminenţi. Nu doar că renuţă la rujul strident, la cărnurile descoperite, la privirea tâmpă sau la balele din colţu' gurii, ba chiar plimbă conspirativ grile (care s-au dat în anii trecuţi) ferindu-le, precaut, de privirile celorlalţi.

Se negociază în plin examen lucrări de diplomă, se umezesc pizde după decenii de menopauză la privirea măgulitoare a unui tinerel îmbujorat de emoţiile examenului. Într-un cuvânt: "E bine că e pace?" Hehe.

- FELICITĂRI!
- Mulţumesc.
- Dar întrebarea era: "Tu ce faci dacă afli că ai HIV?"
- Nu găsesc lume să mă-mbăt în seara asta, dacă poţi să crezi aşa ceva!

- Zi mă?
- Eu trăiesc ca şi când aş avea. Deci nu-i bai la mine.
- O.k. Te-aş ajuta cu drag la băut dar...
- Ştiu.

Durează o săptămână, cu aproximaţie până îţi ies analizele. Fiecare zi din săptămâna asta trece cu încetinitoru', îţi rememorezi toate greşelile făcute şi te căieşti pentru ele, îţi promiţi că niciodată să nu mai ai astfel de scăpări pentru tot restul vieţii tale, dacă e să mai ai unu. Când se-mplineşte săptămâna te duci, cu curu' strâns de emoţie, să afli dacă vei mai fi. Dacă eşti ăla unu dintr-o mie de români cu vârsta între 18 şi 40 de ani dupa ultima statistică, ţi se spune:

"Rezultatele n-au fost concludente, poftiţi înăuntru pentru o noua recoltare de sânge. Veniţi săptămâna viitoare după rezultate. E bine să veniţi însoţit de cineva apropiat, pentru orice eventualitate".

Cam ăsta e momentu' în care vezi punctu' ăla alb, care se micşorează-ntruna, pe care îl fac televizoarele alb-negru, pă lămpi, când se sting.

- Carevasăzică te răzbuni la modu' general, la-ntâmplare? Că n-ai cum să ţii minte de unde-o ai.
- Păi nu trebuie să ţin minte, că o iau invers pe fir şi unde se rupe -ĂLA E!

* nu există cacofonie


[+/-] afişează/închide

0 comentarii: