Căldură mare

Iunie 2007 – Culmea Gropşoarele – Zăganu, masivul Ciucaş.

Termometrul arată la umbra 40 de grade Celsius ... Sub arşiţa soarelui Ţacă încearcă să găsească drumul cel mai scurt către Cheia. Moleşit de căldură şi de sete se apropie de o stână să ceară lămuriri. Strigă de câteva ori însă nimeni nu pare să fie prin împrejurimi. Câinii îl latră pentru o vreme după care se tolănesc plictisiţi la umbră. Ţacă îi întărâtă, doar, doar i-o auzi careva dinăuntru.
In sfârşit un cioban tânăr îi raspunde.

În tot ce urmează, persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal şi plin de demnitate.

Ţacă: - Salut, spre Cheia, pe cruce albastră?
Ciobanu’: - Da.
Ţacă: - Dar dacă o iau pe drumu’ de căruţă tot în Cheia dau?
Ciobanu’: - Da
Ţacă: - Pe unde o fi mai bine pe cruce albastră sau pe drumu’ de căruţă?
Ciobanu’: - Pe cruce albastră.
Ţacă: - Mersi.
Ciobanu’: - Sau pe drumu de căruţă tot acolo daţi.
Ţacă: - Poftim?

Ciobanu’: - În Cheia.
Ţacă: - Asta am înţeles, eu vreau să ştiu care drum e mai scurt.
Ciobanu’: - Aham.
Ţacă: - Deci?
Ciobanu’: - Deci ce?
Ţacă: - Pe unde ajung mai repede?
Ciobanu’: - Pe drumu de căruţă.
Ţacă :- Mersi. (dă să plece)

Ciobanu’: - Dar dacă sunteţi pe jos mai bine luaţi-o pe cruce albastră.
Ţacă: - Păi n-ai zis că ajung mai repede pe drumul de căruţă?
Ciobanu’: - Ba da dar pe jos ajungeţi mai repede pe cruce albastră.
Ţacă: - Tu faci mişto de mine?
Ciobanu’: - Nu fac domnule.
Ţacă: - Pe unde o iei când cobori în staţiune?
Ciobanu’: - Pe drumu’ de căruţă.
Ţacă: - Bine mersi. Asta am vrut să aud. (dă iar să plece)

Ciobanu’: - Da eu o iau cu căruţa că dacă aş lua-o pe jos aş merge pe cruce albastră.
Ţacă: - Deci e mai scurt pe cruce albastră dacă mergi pe jos.
Ciobanu’: - Depinde.
Ţacă: - Cum adică?
Ciobanu’: - Depinde unde vreţi să ajungeţi.

Ţacă: - În Cheia mai nene că doar nu merg pe Luna. Tu faci mişto de mine?
Ciobanu’: - Nu fac domnule!
Ţacă: - Păi atunci?
Ciobanu’: - Atunci ce?
Ţacă: - Las-o moartă că o iau pe cruce albastră şi am terminat povestea.(pleacă)
Ciobanu’: - Pe drumu de căruţă daţi la intrarea în staţiune. (strigă din urmă)

Ţacă face câţiva paşi după care îşi aduce amine ca a uitat să ceară apă. Se întoarce. Ciobanu a intrat înapoi în stână. Ţacă strigă după el fără să primească vreun răspuns.
Încearcă sa zgândăre câinii care s-au obişnuit cu el şi nu mai vor să-l latre, îl mârâie leneş şi se trag sub o grămadă de lemne, la umbră. Intră pe poartă şi bate hotărât în uşă.
Un copil îi deschide.

Copilu’: - Ce vreţi domnule?
Ţacă: - Am vorbit cu taică-tu mai adineauri.
Copilu’: - Nu se poate domnule. Tata e mort.
Ţacă: - Frati-tu sau unchi-tu atunci.
Copilu’: - N-am fraţi am doar o soră şi unchi-miu e plecat la Brăila cu mieii.
Ţacă: - Am vorbit cu un barbat mai devreme care a ieşit d-aici.
Copilu’: - Şi unde s-a dus?
Ţacă: - Tu ma iei la mişto puştiule?
Copilu’: - Nu te iau domnule.
Ţacă: - A intrat în stănă, unde să se ducă?
Copilu’: - Nu ştiu, nu e nimeni înăuntru înafară de mine.

Ţacă: - Imposibil, am vorbit acum 3 minune cu un bărbat.
Copilu’: - O fi fost unchi-miu.
Ţacă: - Păi parcă ziceai ca e plecat la Brăila.
Copilu’: - Este plecat la Brăila cu mieii aşa mi-a zis să vă spun.
Ţacă: - Cum spui tu... Dă-mi o cană de apă, te rog, că d-aia m-am întors.
Copilu’: - N-avem domnule, trebuie să mă duc la izvor să iau şi pentru noi.

Ţacă: - E, n-aveţi...
Copilu’: - N-avem. Zău!
Ţacă: - Unde e izvoru?
Copilu’: - Un pic mai la vale pe drumu’ de căruţă.
Ţacă: - Cam cât de departe?
Copilu’: - Să fie vreo 20 minute.

Ţacă: - Pfff...
Copilu’: - Mai e unu pe cruce albastră dacă o luaţi p-acolo cam la o juma de oră, poate mai mult.
Ţacă :- O iau pe drumu’ de căruţă dacă zici ce e mai aproape izvoru’ că nu mai pot de sete.
Copilu’: - Luaţi-o, dar vedeţi că drumu’ e blocat.
Ţacă: - Puştiule mă iei la mişto, vezi că eşti obraznic.
Copilu’: - Nu sunt domnule, chiar este blocat, noi am vrut să venim ieri p-acolo şi n-am putut să trecem...

Ţacă: - Bine mă o s-o iau pe cruce albastră. Salută-l pe taică-tu din partea mea şi zi-i ca-mi pare rău, n-am vrut să-l sperii.
Copilu’: - Tata e mort.
Ţacă: - Unchi-tu de.
Copilu’: - O sa-i zic când s-o-ntoarce.
Ţacă: - .....

Pleacă târşâindu-şi picioare prin praful care se ridica uscat şi uşor în urma lui. O ia pe cruce albastră. Din direcţia opusă vine către el un alt turist.

Ţacă: - Nu te supăra, mai e mult până la izvor?
Turistu’: - Pai p-aici e tocmai jos. Da, de ce n-ai luat-o pe drumu’ de căruţă ca dădeai imediat de izvor?
Ţacă: - Am vrut s-o iau da e blocat.
Turistu’: - Ieri nu era. (se îndepărtează mirat)

Ajunge aproape de intrarea în Cheia cu cerul gurii uscat şi buzele fripte de sete. Cararea marcată cruce albastră şi drumul de căruţă se întâlnesc aici.
În faţa lui 2 localnici încarcă în căruţă bucăţi mari, taiate cu drujba dintr-un brad căzut de-a curmezişu’ drumului.

comentarii:

super m-ai scrie cate ceva asa ca sa ma mai inveselesc si eu